O încercare a emancipării femeii în Islam

Până în secolul al XIX-lea nimeni nu s-a interesat de condiția femeii. Singurele care aveau în vedere statutul personal al acestora au fost : prescritpțiile coranice, elementele legate de tradiția profetului și hotărârile teologilor musulmani.


În cartea “L’Islam Contemporain” autorul Ali Merad, ne face cunoscuți câțiva factori care au condus spre emancipare.


În primul rând, legăturile cu exteriorul nu au făcut decât să le deschidă puțin ochii oamenilor, astfel automat anumite idei le-au fost schimbate. Contactul culturilor a sporit în sec XIX când au început să existe din ce în ce mai multe modele ale femeii, s-au lărgit orizonturile prin călătorii, mass-media și s-a ajuns la promovarea femeii de tip occidental.


În al doilea rând, femeia a ajuns să aibă treptat, mai multe drepturi. De exemplu, dreptul la cultură sau la muncă, lucruri ce în trecut erau interzise femeii, astăzi sunt ceva obișnuit pentru ele. Un motiv pentru toate acestea este religia reformată care a adus în Islam o portiță de ieșire.


Profetul a spus « Căutarea adevărului este o obligație de credință pentru toți musulmanii și toate musulmanele». De aici începe emanciparea, cu toate că în Europa sunt criticate legile dure și restricțiile femeilor musulmane, ele sunt fericite și simt că au aceleași drepturi că bărbatul.


Libertatea europenilor este una dorită peste tot dar și judecată aspru, regulile au rolul lor. Un exemplu de emancipare, care a avut loc mai devreme, este în Egipt. La Cairo se fondează prima școală pentru fete, iar ele pot veni fără văl. De altfel, în Coran, care este o carte sacră pentru musulmani, nu este scris că femeia e obligată să poarte vălul.


La această emancipare a luat parte și soția președintelui Anwar El-Sadat care spune « Întreaga mea energie și proiectele mele vizau ameliorarea condițiilor femeii, limitarea numărului de nastei, înlăturarea analfabetismului, educarea tinerilor ».

Abuzurile sexuale au început să scadă, formele de înfățișare a iubirii pe stradă sunt ilegale. Iar în 1979, femeia are drept de vot dar într-un număr limitat iar în Parlament au fost aprobate reformele care cuprind legile privitoare la condiția femeii. Astfel, egiptencele se făceau auzite prin politică.


În concluzie, femeia nu este obligată să poarte vălul , nu stă închisă în casă iar mai mult de atât, femeia este respectată și prețuită, astfel poligamia a început să ia sfârșit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *