Curiozități despre Univers- Supernova și formarea planetelor

Corpurile din Univers radiază energie pe diverse lungimi de undă, în funcție de cât de fierbinți sau de reci sunt.

Supernovele care explodează, de pildă, sunt extrem de fierbinți. Pe lângă faptul că emit o lumină vizibilă egală cu cea a miliardelor de sori, ele emit și unde scurte. Acestea sunt razele X de mare energie și razele Gamma care sunt detectabile de telescoape specializate, precum Observatorul Chandra cu Raze X al NASA, amplasat în spațiu.

Spre capătul opus al spectrului se află cometele și asteroizii. Aceștia  emit infraroșii cu lungimi de undă mai mari decât cele vizibile pentru ochiul uman.  Ele sunt detectate cu ajutorul telescoapelor optice. O mare parte din Univers este și mai rece. Norii de praf și gaze din care sunt alcătuite stelele au o temperatură puțin mai mare decât zero absolut – temperatura la care încremenesc și atomii.

Supernova- Univers
Supernova- Univers

Cum au luat naștere planetele?

Nașterea planetelor se produce în condiții similare.  Totul începe cu fragmente de praf și gaze care se aglutinează în acel vârtej de ceață ce se rotește în jurul stelelor abia născute. În anii 1960, astronomii care încercau să pătrundă în acest „univers rece”. Și-au dat seama rapid cât de dificil era să folosească antene amplasate pe sol pentru a detecta lungimi de undă din banda milimetrică și submilimetrică, chiar mai lungi decât undele infraroșii.

Prima lor problemă era să facă față unui puhoi de paraziți atmosferici. Spre deosebire de lumina vizibilă, care se deplasează prin atmosfera planetei fără prea multe interferențe, undele milimetrice și submilimetrice sunt absorbite și distorsionate de vaporii de apă.  Acești vapori emit radiații în aceeași bandă a spectrului, adăugând zgomote terestre undelor sosite din ceruri.

Formarea planetelor
Formarea planetelor

În plus, undele milimetrice și submilimetrice transportă mult mai puțină energie decât lumina vizibilă. Ele produc un semnal slab chiar și într-o parabolică radio cu o suprafață de colectare enormă.  De aceea, cercetătorii au creat o rețea, un fel de ”plasă” de antene care să prindă și semnalele bruiate.  Au folosit diferențele detectate de antene să poată elimina zgomotele. Zgomotul în acest caz este dat de partea comună a semnalelor pe care le detectează fiecare antenă.

Cu cât plasa conține mai multe antene, cu atât semnalul obținut este mai curat. Cumva poate fi făcută o analogie cu o pânză de păianjeni. Dacă prada atinge mai multe corzi, vibrațiile transmise pe pânză determină cu mai multă exactitate unde anume este sursa lor de perturbații. Adevărul este că privind în spațiu, este ca și cum am fi orbi și am încerca să descoperim pe unde mergem. Trebuie să te folosești de alte mecanisme mai sofisticate pentru a putea face acest lucru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *